Atunci când sunt în tren, un mare zâmbet mi se instalează pe faţă şi sentimentul de “lumea e a mea” îmi invadează sufletul. Sentimentele sunt şi mai mari atunci când sunt singură într-un circuit, lucru pe care îl fac de câţiva ani încoace.
Sentimente speciale am faţă de Gara de Nord deoarece de fiecare dată imagini din diferite călătorii făcute îmi vin în minte la auzul trenurilor şi a zumzetului gării. Inclusiv mirosul gării şi a trenului şi sentimentul de trezire dis de dimineaţă sunt puse la păstrare într-un sertar al dulapului de călătorii creat în mintea mea :).
Mi se pare că atunci când călătorim şi facem noi descoperiri devenim mai puternici şi lumea pare a fi a noastră. Uneori pare şi cel mai bun moment pentru a ne face planuri sau pentru a ne da seama despre mai multe lucruri despre noi. Consider că trebuie să ieşim din spaţiul nostru confortabil pentru a vedea lumea cu alţi ochi şi pentru a ne lărgi orizontul :).
M-am decis să vă povestesc şi vouă despre ultimele luni de călătorit în care dacă aş face bilantul orelor de calătorie cu trenul, aceste ar fi peste 100. Poate că pare prea mult, dar cine citeşte cu atenţie rândurile şi printre rândurile scrise mai sus îşi poate da seama de multe.
Pentru mine, o călătorie reuşită este atunci când:
- mă împrietenesc cu lumea de pe tren sau din locurile pe care le vizitez
- scopul călătoriilor mele este în primul rând unul de îmbogăţire intelectuală şi spirituală (participare la proiecte, festivaluri, seminarii, ateliere) şi mai ales de o mare interacţionare cu comunităţile pe care le vizitez decât de situaţia în care sunt un simplu turist care aleargă să viziteze toate atracţiile pur turistice şi mediatizate.
- am parte de aventuri (trenuri întârziate, pierdut tren din cauza netrezitului la timp etc) care mă fac să îmi dau seama că nimic nu este întâmplător şi că sunt genul de persoană care se descurcă în situaţiile date.
Mi-a fost foarte greu să aleg o călătorie pe care să o descriu, mai ales că în ultimele trei luni am călătorit în total două şi jumătate, din care ultima fost fără întoarcere acasă, dar am ales să vă scriu despre cea mai recentă. Aş fi putut să inventez o călătorie ideală cu trenul şi să visez la un circuit în Ţările Baltice şi Nordice, sau în Balcani, sau în Ţările Vestice, dar prefer să vă povestesc un circuit pe care l-am facut in iunie-iulie anul acesta.
Astfel, la mijlocul lui iunie, în timpul record de o oră şi jumătate (da, mă mobilizez foarte repede când este vorba despre călătorit) deoarece eram proaspăt întoarsă dintr-o călătorie în Italia, mi-am făcut rucsacul şi, în câteva ore, călătoria mea de 32 de ore cu 5 trenuri urma să înceapă. Nu a fost cea mai lungă călătorie a mea, cea de 35 de ore făcută în 2008 până în sudul Greciei fiind apogeul. Cele 32 de ore au trecut destul de repede atunci când te aprofundezi în citit şi când peisajul de pe geamul trenului te face să visezi. Schimbatul trenurilor mi-au dat puţine emoţii deoarece în penultimul tren a trebuit să mă înţeleg prin limbajul corpului cu cehii care nu ştiau engleza pentru a-mi da seama că trebuia să mă dau jos din tren, să iau un autobuz apoi alt tren deoarece calea ferată era în constucţii. Precum am spus anterior, deoarece nimic nu este întâmplător, am comunicat (într-o engleză cu mult nonverbal) cu o fată de 17 ani care venea de la un triathlon şi pe care am ajutat-o să îşi transporte bicicleta în acţiunea tren-autobuz-tren. Am schimbat muzică şi apoi, la sfărşitul călătoriei mă invita la ea în oraş în drumul meu de întoarcere în ţară (care nu ştiam când anume ar fi).
Aveam în gând că o sa călătoresc două săptămâni, dar nu excludeam posibilitatea că, fiind o călătorie cu trenul, asta înseamnă flexibilitate şi imprevizibilitate şi că poate dura mai mult – acesta este încă un motiv pentru care iubesc călătoriile cu trenul şi nu cu avionul.
Pass-ul de tren pe care l-am cumpărat era “City Star”, ruta aleasă fiind “Bucureşti Nord – Liberec şi retur”. Scopul iniţial al călătoriei mele a fost acela de a participa la un proiect în cadrul căruia eram participant în echipa de organizare şi implementare. Oraşul în care se desfăşura proiectul este localizat în nordul Cehiei, la graniţa cu Polonia. Nove Mesto Pod Smrkem (Oraşul Nou al Brazilor) se numeşte.
În timpul celor nouă zile de proiect, acesta fiind bazat pe activităţi în aer liber, jocuri, cât şi jocuri inventate, am avut ocazia să ajung să urc în Izerskich Gore, un masiv din Munţii Carpaţi aflaţi în Polonia de unde am coborât în oraşul cehesc.
După terminarea proiectului, am primit o propunere de la un prieten ceh să merg să o vizitez pe bunica sa şi să îmi arate stupii de albine pe care îi are şi cum se face mierea. Zis şi făcut. Îmbrăcată într-un costum de apicultor, am făcut şi eu miere la centrifugă şi am aflat lucruri despre comportamentul albinelor cum nu aş fi aflat niciodată.
Am văzut pentru prima dată un atelier de fierărit, sticlărit şi m-am plimbat în pădurile din împrejurimi, renumite pentru sculpturile în stânci făcute de către un sculptor la începutul secolului al XIX-lea.
Satul acesta se afa la 30 de kilometric de Praga, aşa că acolo m-au dus paşii! În superba Praga în care mă îndreptam pentru a patra oară. Acolo m-am întalnit cu o prietenă cehoaică care m-a invitat în satul Dobrowka, în care locuia soacra ei pentru a ne bucura de pădurile de acolo, precum şi de grădina casei în care am înoptat într-o rulotă.
Motivul pentru care m-am întâlnit cu prietena mea cehoaică a fost să mergem împreună într-o tură montană în Slovacia dar până la urmă am ajuns în Alpii Austrieci. De data asta a fost mai accesibil să mergem cu maşina deoarece cu trenul ar fi trebuit să schimbăm de foarte multe ori şi pentru a ajunge în Alpii de lângă Salzburg nu aveam niciun tren, poate doar autocare.
În Austria am stat cu cortul într-un camping plin de rulote sau corturi de lângă lacul Wolfgangsee în care înotai cu peisajul alpin lângă.
După patru zile pline de peisaj alpin, m-am întors în Praga pentru a-mi continua călătoria. Nu ştiam unde să mai cutreier, având ca opţiuni un festival de sustenabilitate de lângă Viena, oraşul Pardubice în care noua mea amică de pe trenul de dus către Cehia mă invitase, Bratislava, Budapesta saaaau Brno - oraşul în care o prietenă româncă tocmai se întorsese din vacanţă. E bine să ai cunoştinţe prin toată lumea şi să îi vizitezi din când în când :).
